În anul 1929, cu ocazia Serbărilor Unirii de la Alba Iulia, la comanda principesei Alexandrina Gr. Cantacuzino a fost realizat manuscrisul Cartea de aur a serbărilor Unirei. Executat artistic și ornamentat în stilul Art Nouveau, prin pictare tradițională, de către pictorița Cecilia Cuţescu-Storck (profesor la Academia de Belle Arte din București), manuscrisul pe pergament aparține patrimoniului cultural național mobil.
Titlul l-a inspirat pe lectorul universitar dr. Bogdan Bucur care a editat a doua Carte de aur pentru a sărbători Centenarul Marii Uniri. Dacă manuscrisul din anul 1929 este o carte de onoare destinată semnăturilor personalităților care au participat la festivitățile de la Alba Iulia din 20 mai, al doilea volum aniversar „conține o selecție științifică din documentele olografe și imaginile de epocă ale Marii Uniri”.
Având un număr impresionant de pagini, 752, în care sunt reproduse în condiții grafice deosebite 220 de documente și 99 de fotografii, Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri a apărut în 2017 la Editura Rao. Volumul aniversar se adresează în egală măsură cititorilor pasionați de istorie dar și specialiștilor, oferindu-le accesul la documente aflate în Arhivele Naționale ale României, Biblioteca Academiei Române, Arhiva MAE, Muzeul Național de Istorie, Muzeul Național Cotroceni, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, Muzeul Național al Unirii de la Alba Iulia, dar și în colecții particulare.
În prefață, prof. univ. dr. Bogdan Murgescu apreciază volumul de muncă uriașă pentru căutarea și apoi selecția celor mai importante, interesante și inedite documente care să ilustreze pașii făcuți în epocă pentru realizarea României Mari. Pe lângă documente și fotografii, antologia mai conține: index de abrevieri, indexul documentelor și ilustrațiilor, indice de nume și locuri, indispensabile oricărei lucrări științifice serioase.
Autorul mărturisește că și-a propus să aducă în dezbaterea publică „o perspectivă critică asupra Marii Uniri”. Cartea este „o invitație permanent deschisă la reflexivitate istorică” și prin documentele selectate, oferă „o perspectivă corectă nu însă și completă, asupra celui mai mare accident fericit din istoria modernă a României (anul 1918).”
Primele cinci capitole ale volumului traversează perioada neutralității (1914-1916), continuând cu Primul Război Mondial și culminând cu Marea Unire. Acest ultim eveniment important este consemnat prin prezentarea procedurilor politico administrative de unificare a Basarabiei (27 martie 1918), Bucovinei (28 noiembrie 1918), Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului, Maramureşului (1 decembrie 1918) şi a insulei Ada Kaleh (1918-1919).
Bogdan Bucur ne ghidează pașii printr-o istorie nu întotdeauna fericită. În primul capitol – România în Marele Război –este publicată Scrisoarea secretă expediată la 14/27 februarie 1915 de către deputatul Alexandru Vaida-Voevod, membru al Parlamentului din Budapesta, ministrului României la Berlin, Alexandru A. Beldiman, pentru informarea regelui Ferdinand I și a prim-ministrului Ion I. C. Brătianu, privind aspirațiile politice și starea de spirit a românilor din Austro-Ungaria: „Valurile însuflețirei naționale, care la noi își ajunse culminația prin Septemvrie, Octomvrie s-au calmat. Astăzi din ce în ce sufletele sunt tot mai copleșite de amărăciune și de decepție. Credința delirantă că armata română va intra peste Carpați, cucerind cu ușurință în mers triumfal ținuturile dintre Carpați și Tisa s-a spulberat” (p. 15-16). Prin publicarea unor astfel de documente, autorul mărturisește că dorește se evidențieze lipsa inițială de entuziasm a elitelor politice și ecleziastice din Transilvania habsburgică pentru proiectul unionist de la București.
Fotografiile care prezintă ororile războiului sunt evitate. Autorul a ales „ilustrații” – fotografii, cărți poștale, desene caricaturale – „cu un caracter cu totul excepțional în istorie”, spre exemplu Calea Victoriei sub ocupaţia militară a Puterilor Centrale. La pagina 85 ne-a reținut atenția o fotografie inedită cu dr. Vasile Lucaciu care, în calitate de preot, la 5 decembrie 1918 a oficiat slujba religioasă de sfințire a drapelelor de luptă în cadrul festivității de constituire a Legiunii Voluntarilor Români din Italia.
În Capitolul II – Unirea Basarabiei cu România – avem imagini din Chișinău și din toate cetățile Basarabiei; Cernăuțiul românesc interbelic, cu Palatul Mitropoliei Bucovinei, în care s-a votat unirea Bucovinei cu România este redat în Capitolul III.
Parcursul istoric anevoios, marcat de atâtea jertfe și sacrificii, va conduce, în cele din urmă și la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu Vechiul Regat. Unirea a fost posibilă numai după prăbușirea completă a Austro-Ungariei (Capitolul IV).
Autorul mărturisește că s-a străduit să insereze imagini cu instantanee din fostele provincii istorice care nu mai sunt astăzi în componența României (Nordul Bucovinei, Basarabia, Cadrilaterul) sau care efectiv nu mai există, Insula Ada-Kaleh (Capitolul V – Alipirea Insulei Ada-Kaleh la România).
Ultimele trei capitole ale lucrării privesc înfăptuirea României Mari (Capitolul VI) și sunt reprezentate câteva secvențe mai însemnate din perioada anilor 1918-1940 precum: Încoronarea de la Alba Iulia din 15 octombrie 1922 (Capitolul VII); avem și imagini cu Cadrilaterul interbelic, cu Balcicul atât de îndrăgit de Regina Maria. Volumul se sfârșește cu câteva reprezentări, ilustrații și documente privind celebrările Marii Unirii care au avut loc în perioada interbelică (Capitolul VIII –Celebrarea Marii Uniri).
La Anexe este reprodusă, integral și în premieră, Cartea de aur a serbărilor Unirei din 1929.
Așa cum subliniază autorul în „Notă asupra ediției”, la fel ca și prima, și a doua carte de aur „este cinstirea acelora care, în marile clipe istorice, au înfăptuit visul milenar al tuturor românilor: întregirea României. Și chiar dacă visul unirii tuturor românilor într-un singur stat național unitar nu a fost unul milenar (ideea a prins contur de abia către jumătatea secolului al XIX-lea) și nici nu a ținut prea mult (România Mare se prăbușește teritorial în 1940, după numai 22 de ani de la Marea Unire), imaginea anului 1918 rămâne, indiscutabil, momentul astral din întreaga istorie a românilor. Această a doua carte de aur reprezintă, așadar, un modest omagiu adus memoriei celor care au făcut posibilă nașterea României Mari.”
What's Your Reaction?
