În vara anului 1456, un eveniment monumental a schimbat cursul istoriei europene. Clopotele bisericilor catolice din întreaga Europă răsună și astăzi la ora 12:00, purtând ecoul victoriei eroice a lui Iancu de Hunedoara împotriva armatei otomane conduse de Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Pe 22 iulie, după un asediu brutal asupra cetății Belgradului, forțele creștine s-au ridicat din propria cenușă, triumfând în fața unei puteri aparent invincibile.
Cine a fost voievodul Iancu de Hunedoara?
- Origini românești: Iancu a fost fiul lui Voicu, „oșteanul curții regelui”, care a primit castelul Hunedoara ca „danie” pentru serviciile lor militare.
- Blazonul nobiliar: familia Huniazilor a primit blazonul nobiliar, reprezentând un corb cu aripile desfăcute și un inel în cioc, având părți comune cu stema Țării Românești.
- Relația cu Regele Sigismund: se zvonea că Iancu ar fi fost copilul ilegitim al regelui Sigismund de Luxemburg.
- Averea și puterea: la apogeul carierei sale, Iancu controla 2,3 milioane hectare de teren, 28 de cetăți, 57 de orașe și aproximativ 1000 de sate.
- Strateg militar: un strateg militar desăvârșit, Iancu a angajat mercenari plătiți, știind că nu se poate baza pe nobilii mofturoși. După victoria de la Belgrad, a eliminat pericolul otoman din Europa Centrală pentru aproape 70 de ani.
- Funcții: a fost ban de Severin (1438-1441), voievod al Transilvaniei (1441-1446) și guvernator al Ungariei (1446-1453). Este tatăl lui Matei Corvin, unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei.
Ascensiunea politică și militară
Iancu de Hunedoara și-a început cariera militară sub domnia regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei, unde a servit în diverse campanii împotriva turcilor. Curajul și priceperea sa l-au propulsat rapid în rândurile nobilimii maghiare, obținând funcții importante. În 1439, a fost numit Voievod al Transilvaniei și, în 1441, Comandant Suprem al armatelor regale. Aceste poziții i-au permis să joace un rol crucial în apărarea Regatului Ungariei împotriva invaziei otomane, consolidându-și reputația de lider militar de excepție.
Campaniile militare
Una dintre cele mai remarcabile victorii ale lui Iancu de Hunedoara a fost Bătălia de la Belgrad din 1456, unde a reușit să învingă o armată otomană mult mai numeroasă, condusă de sultanul Mahomed al II-lea. Această victorie nu doar că a oprit înaintarea otomană, dar a întărit și moralul creștinătății europene.
Înainte de această bătălie, Iancu a participat la alte campanii importante, cum ar fi Bătălia de la Sibiu din 1442 și Cruciada de Iarnă din 1443.
Bătălia de la Varna
Bătălia de la Varna din 10 noiembrie 1444 a marcat un moment decisiv în istoria conflictelor dintre creștini şi Imperiul Otoman.
Strategia lui Iancu de Hunedoara în bătălia de la Varna a fost una sofisticată și adaptată la condițiile specifice terenului și la compoziția diversificată a armatelor aliate. Înfruntând o armată otomană superior numeric și tactic, Iancu a plasat trupele creștine într-o formație de arc, profitând de protecția naturală oferită de lacuri și dealuri la flancuri.
Pe flancul stâng, Iancu a poziționat trupele ardelene și cavaleria grea sub comanda lui Mihail Szilágy, iar pe dreapta a aranjat oștile muntene și alte contingente aliate.
Centrul formației era ocupat de infanteria regală și cavaleria nobiliară, conduse de regele Vladislav. Iancu intenționa să folosească această dispunere pentru a absorbi atacul inițial otoman și apoi să lanseze o contraofensivă rapidă care să spargă centrul otoman, ceea ce putea duce la o victorie decisivă.
Vladislav, încercând să-l surprindă pe sultan, a murit în luptă, ceea ce a dus la dezorganizarea forțelor creștine.
În cele din urmă, Iancu a comandat o retragere organizată, folosind cunoștințele locale ale muntenilor pentru a naviga terenul complicat și a evita o înfrângere și mai catastrofală. Această decizie de a retrage trupele în mod strategic a salvat o parte semnificativă a armatei.
Sultanul a sărbătorit această victorie ca un triumf major, consolidând poziția otomană în Balcani.
Pregătirea pentru bătălia de la Belgrad
Pentru a asigura succesul împotriva otomanilor, Iancu de Hunedoara a căutat să-și consolideze alianțele în regiune. În Țara Românească, l-a ajutat pe Vlad Țepeș să-și recapete tronul, câștigând astfel un aliat valoros. În Transilvania, Iancu a reușit să adune o forță impresionantă de 20.000 de soldați și mici nobili. În plus, el a mobilizat o armată de oameni simpli, țărani echipați cu arme improvizate – coase, furci și prăștii. În total, aproximativ 27-28.000 de țărani au răspuns chemării sale, în ciuda opoziției nobililor și orășenilor.
Asediul asupra Belgradului
La 4 iulie 1456, armata otomană, condusă de sultanul Mahomed al II-lea, a început asediul asupra cetății Belgradului. Orașul era un bastion important pentru apărarea Europei Centrale împotriva expansiunii otomane. Asediul a fost deosebit de intens, iar flota turcească bloca aprovizionarea orașului, închizând orice cale de scăpare.
Cu toate acestea, pe 14 iulie, flota cruciată a reușit să spargă blocada navală a otomanilor. Această victorie pe apă a fost crucială, permițând aprovizionarea orașului și reînnoirea speranței în rândul apărătorilor.
Ziua decisivă
În ziua de 21 iulie 1456, armata otomană a lansat un atac masiv asupra zidurilor Belgradului. Cu toate că atacul a fost violent și bine coordonat, apărătorii, conduși de Iancu de Hunedoara, au reușit să respingă invazia. A doua zi, pe 22 iulie, victoria era clară în favoarea creștinilor. Armata otomană, epuizată și demoralizată, s-a retras, lăsând în urmă un câmp de luptă marcat de înfrângerea lor.
Această victorie a fost considerată de Papa Calixt al III-lea drept „cel mai fericit moment al vieții sale” și l-a numit pe Iancu „atletul cel mai puternic, unic, al lui Hristos”. Drept omagiu, el a ordonat ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa să fie trase la amiază, o tradiție care continuă și astăzi.
Iancu de Hunedoara a murit pe 11 august 1456, la scurt timp după triumful de la Belgrad, victimă a unei epidemii de ciumă. Pe piatra lui de mormânt din Catedrala catolică din Alba Iulia s-a scris: „S-a stins lumina lumii”.
Moștenirea sa a continuat prin fiul său, Matei Corvin, unul dintre cei mai iubiți regi ai Ungariei.
Cum înveți pentru examenul de istorie?
Dai examen din istorie? Dacă ai memorie auditivă, te invit să asociezi sunetul clopotelor de la ora 12.00 cu momentul istoric al victoriei lui Iancu de Hunedoara în bătălia de la Belgrad. Vei vedea că această dată istorică va rămâne în memoria ta pentru mult timp de acum înainte.
Pentru mai multe tehnici creative de învățare, ți-am pregătit un mini curs gratuit.
Bibliografie:
Ștefan Ștefănescu, Camil Mureșan, Ioan-Aurel Pop, coordonatori, Istoria Românilor, vol. IV, De la universalitatea creștină către Europa „Patriilor”, Ediția a doua revăzută și adăugită, București: Editura Enciclopedică, 2012.
Teodor Popa, Iancu Corvin de Hunedoara (Ioan Hunyadi), Hunedoara: Tipografia Wachter, 1928
Paul Lendvai, Ungurii, București: Humanitas, 2013
What's Your Reaction?
