Procesul Memorandului reflectat în ziarele Budapesti Hírlap și Pesti Napló

Celebrul proces al Memorandului românilor din Transilvania a avut loc în luna mai la Cluj. Procesul a durat trei săptămâni, din 7 până în 25 mai 1894 și s-a bucurat de multă publicitate în presa din Europa, iar cauza românilor din Transilvania a devenit acum mai cunoscută și mai populară ca niciodată. Dintre ziarele care au relatat zilnic mersul procesului se remarcă Budapesti Hírlap și Pesti Napló. Ziarelele maghiare vor să dea impresia de obiectivitate, și reușesc într-o oarecare măsură. Astfel creionează foarte exact prestația inculpaților valahi.

Dintre aceșita o atenție deosebite o acordă preotului dr. Vasile Lucaciu. Încă din primele zile preotul din Șișești devine figura centrală, atracția procesului public de la Cluj. Ziariștii constată că acesta are un plan bine gândit: să atragă atenția opiniei publice asupra cauzei românilor. El se comportă ca un răzvrătit, dar în același timp reușeșete să lase impresia că a respectat întru totul legea. Grupul de inculpați s-a comportat ca un tot unitar. Nu a existat nicun moment de ezitare la niciunul dintre ei. Ion Rațiu și-a dovedit calitățile de jurist, iar Vasile Lucaciu calitățile de orator și un fin cunoscător al limbii române, maghiare. Trebuie totuși remarcat că și curtea cu jurați a încercat să respecte spiritul și litera legii, dar în final se vede foarte clar că sentințele erau stabilite dinainte.

Articole de presă, mitinguri, telegrame trimise liderilor politici ardeleni au creat o stare de spirit deosebit de favorabilă în rândul opiniei europene. În presa italiană, belgiană, franceză, engleză, elvețiană, olandeză, nord-americană, rusă, au fost publicate sute de articole cu privire la istoria și cultura poporului român. „The Standard” din 7 mai 1894 atrăgea atenţia întregii Europe despre condiţia precară a elementului românesc.

„Este ceva vreme de când maghiarii își concentrează atenția asupra românilor din regatul lor, aceștia fiind diferiți de celelalte naționalități nu numai prin superioritate numerică ci și prin inteligență și economie. Eforturile lor de a maghiariza 3 milioane de români s-au lovit, așa cum era de așteptat, de o opoziție puternică mai ales în Transilvania, unde elementul este strâns și compact. O lege electorală specială a fost adoptată, sau mai precis un articol de lege mai vechi a fost reînnoit, ce a avut ca efect privarea românilor de a fi reprezentați. Apoi au urmat numeroase acte de tiranie. Ziarele au fost desființate fără niciun avertisment. Dr. Lucaciu, unul dintre liderii Partidului Național Român din Transilvania a fost condamnat la un an de închisoare, unde a fost barbar pedepsit, astfel încât aproape că era să rămână fără vedere. Chiar dacă a fost judecat pentru fărădelege politică, a trebuit să stea la grămadă cu criminalii.”

Prestigiosul ziar franțuzesc „Le Matin”, relatând despre procesul memorandiștilor de la Cluj, în numărul din 10 mai 1894, îl consideră pe Lucaciu fruntașul mișcării românilor. Promptitudinea cu care presa străină de primă mărime scria despre părintele Lucaciu ne demonstrează peste timp că era considerat liderul de facto al mișcării de eliberare a popoarelor din Austro-Ungaria. Ziarele din România au publicat un impresionant număr de articole preluate apoi de marile cotidiene din Europa.

Procesul memorandiștilor a fost subiect de prima pagină și al cotidianelor de la Budapesta. Patru ziare din capitală și-au trimis corespondenți la Cluj, Budapesti Hirlap, Pesti Hirlap, Pesti Napló și Pester Lloyd. Am extras, spre analiză, articole din Budapesti Hirlap și Pesti Napló.

Procesul memorandiștilor a început la Cluj pe data de 7 mai 1894 și s-a desfășurat în sala Redutei, în aceeași clădire unde Dieta Ardealului a votat unirea cu Ungaria. În urma scoaterii din cauză a membrilor Comitetului Central al Partidului Național Român care nu participaseră la ședința din 25-26 martie 1892, precum și a lui Eugen Brote și Aurel C. Popovici, refugiați la București, au rămas 20 de inculpați.

În articolul de fond „A memorándum – pör”, „Procesul Memorandului”, publicat de Budapesti Hírlap, în 6 mai 1894 acuzații din procesul dezbătut la Cluj sunt asociați cu „Liga” care printr-o politică de agitare continuă și-a adunat „în ultimii 18 ani o mulțime de adepți”, iar prin autoritatea creată a avut curajul să se compare și să se opună guvernului național, transformându-se într-un comitet național fără autorizație guvernamentală și impunându-se asupra adepților ilegal printr-o „putere statală secretă”. Această „Ligă” a ridicat „poporul valah” împotriva legilor și autorităților maghiare, folosindu-se de orice mijloace pentru perturbarea ordinii de drept, iar comitetul „întreține în societate un sistem extins de informare și de spionaj, menține legături cu toți dușmanii ideii statalității maghiare în țară și peste hotare”.

Autorul articolului este optimist cu privire la rezultatul procesului: „nu suntem  îngrijorați că puterea statală ar ieși învinsă nici în fața juraților nici în fața opiniei publice europene care se va forma în urma caracterului public al procesului. Din acest punct de vedere putem aștepta liniștiți rezultatul.”

Ziaristul consideră că guvernul maghiar trebuia demult să se străduiască să atragă poporul de partea lui, să-i izoleze pe instigatori și să „pedepsească cu o severitate draconică uneltirile acestora, și anume nu doar pe tărâmul presei, ci și pe cel al politicii bisericești, economice și de creditare.”

Articolul din Budapesti Hírlap se încheie într-o manieră moralizatoare pentru guvernanți, care sunt sfătuiți să-și deschidă ochii, și să se înarmeze cu idei bune de administrare și să fie capabili să apere integritatea țării nu doar cu forța, ci să asigure pe viitor atașamentul față de stat.

În afară de membrii Comitetului Naţional Român, Guvernul maghiar i-a trimis în judecată pentru răspândirea Memorandului și pe câțiva fruntași ro­mâni. Denunțul procurorului general din Cluj Vita Sándor a fost făcut la 13 Mai 1893, cu numărul 2416/1893.

Erau acuzați: 1. Dr. loan Rațiu, avocat în Sibiu; 2. Gheorghe Pop de Băsești, moșier în Băsești; 3. Eugen Brote, gazetar din Sibiu; 4. Dr. Vasile Lucaciu, preot în Șișești; 5. Dimitrie Comșa, profesor Sibiu; 6. Dr. Daniil P. Barcianu, profesor în Sibiu; 7. Septimiu Albini, gazetar în Sibiu; 8. Nicolae Cristea, asesor la Consistoriul din Sibiu; 9. luliu Coroianu, avocat în Cluj; 10. Patriciu Barbu, avocat în Reghin; 11. Dr. Teodor Mihali, avocat în Dej; 12. Dănilă Lica, avocat în Bistrița; 13. Dr. Gavril Tripon, avocat în Bistriţa, 14. Aurel Suciu, avocat în Arad; 13. Mihail Veliciu, avocat în Chișinău, 16. Dr. I. T. Mera, medic Șiria; 17. Gavril Lazăr de Purcăreți, protopop în Carei; 18. Vasile Ignat, avocat în Beiuş; 19. Rubin Patiția, avocat în Alba-Iulia; 20. Dr. Aurel C. Popovici, medic în Graz, Austria; 21. Vasile Rațiu, vicar în Făgăraș; 22. Gherasim Domide, preot în Rodna veche. Dintre membrii Comitetului avocaţii 23. Gavril Man din Bistrița și 24. Ludovic Ciato din Blaj erau deja morți. Acuzația a mai fost formulată și împotriva următorilor: 25. Nicolae Roman, funcționar de bancă în Bistrița; 26. Ioan Mun­tean, funcționar de bancă în Hațeg; 27. Dionisie Roman, candidat de avocat în Mediaș, 28. Ioan Duma, preot în Săcel; 29. Romul Crainic, protopop în Dobra.

Negăsindu-i vinovați, procurorul general i-a scos de sub acuzare pe protopopul Gavril Lazar de Purcăreţi, pe medicul Dr. Terențiu luliu Mera și pe avocatul Vasile Ignat. Restul au fost citaţi la desbaterea principală la Cluj pentru ziua de 7 mai 1894. Dezbaterile s-au ținut zilnic, fără întrerupere, până în 25 mai, când s-a pronunțat sentința.

Ziua I, dezbaterea din 7 mai 1894

 Președintele Szentkereszty Zigmond începe procedura dimineața la orele 8 și jumătate cu anunțarea acuzaților și a apărătorilor. Jurații, în număr de 36, au fost prezentați după pauză. În apărarea acuzaților au fost angajați cei mai de seamă avocați, trei dintre ei, Milos Stefanovitz, Matei Dula și Ștefan Fainor erau slovaci, iar Emil Gavrilla era sârb. Prezența lor sublinia solidaritatea politică a naționalităților din monarhia austro-ungară. În prima zi a procesului dr. Vasile Lucaciuvorbește românește despre incapacitatea translatorului și declară că, principial, recuză întreaga Curte cu jurați: „Nu am excepții de ordin personal contra juraților, am însă altele și anume întemeiate pe considerații politice.”

Ziua a doua, 8 mai 1894

După audierea lui Ioan Rațiu și Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu a fost al treilea. La întrebarea unde s-a născut, acuzatul răspunde că nu acceptă intervenţia translatorului, pentru că translatorul nu cunoaște limba.

„Când trebue să lupt pentru ţară, mă duc să lupt cu pieptul meu, și nu cu al translatorului; când trebue să plătesc darea, o plătesc din buzunarul meu propriu și nu dintr-al translatorului. Nu sunt eu pentru funcţionari, ci funcţionarul este pentru mine. Nu iau contactul cu ajutorul translatorului”.

Președintele îi amintește că este dator să răspundă prin translator și insistă ca acuzatul să răspundă la întrebare. Dr. Lucaciu insistă ca președintele să-i adreseze întrebarea în limba română.

Cedând presiunii președintelui, acuzatul Lucaciu răspunde în cele din urmă la întrebările generale: este născut în Apa, are 42 de ani, este preot greco-catolic, are domiciliul în Șișești, nu ar avere, nu a fost pedepsit, iar la situația familială declară că este căsătorit cu 4 copii. Întrebat de președinte ce vârstă au copiii, Lucaciu protestează: „Ce vă privește asta aici? unul de atâţi, altul de atâţi. Protestez contra acestei întrebări.”

Budapesti Hírlap, în numărul din 9 mai 1894, relatează pe larg „Cea de-a doua zi”, numindu-l pe Lucaciu „trădătorul din Șișești”. Intrarea inculpaților s-a făcut fără niciun fel de demonstrații. Ședința trebuia să înceapă la ora nouă, însă a fost întreruptă chiar la început. Conform înțelegerii, apărătorii au prezentat noi și noi obiecții, cu scopul să tragă de timp până la infinit.

Completul a vrut să-l audieze primul pe Ion Rațiu. „Distinsul bărbat” și apărătorul lui au pretins ca inculpații să fie audiați în limba lor maternă și să-i răspundă președintelui în limba maternă. După ce s-a retras pentru consfătuiri, completul a stabilit că inculpații pot vorbi în limba lor maternă, însă cu președintele pot comunica doar prin traducător.

„Trădătorul din Șișești. Lucaciu László a fost al treilea. Când președintele i-a rostit numele, el a sărit în sus, și a pretins vehement ca președintele să vorbească cu el în valahă. Trădătorul de țară zice că funcționarii sunt pentru el. El este aici acasă, în patria lui, și pretinde ca președintele să comunice în mod direct cu el.”

Începutul procesului este așadar furtunos, provocator din punctul de vedere al completului de judecată. Inculpații pretind să vorbească în limba maternă și tot în aceeași limba să răspundă și președintele. Acuzaților li se permite să folosească limba maternă, însă cu președintele vorbesc doar prin intermediul traducătorului. Acest lucru va fi speculat pe parcursul procesului, acuzând-se faptul că interpretul nu traducea corect.

Autorul articolului remarcă sarcastic că „procurorul nu și-a deschis gura deloc înainte de masă”. Nu s-a grăbit să-l ajute pe președinte, nici să ia apărarea juraților atacați. „Se vorbește că se gândește la scrierea unui roman cu trei volume.”

Manifestări pe străzi. Vasile Lucaciu încearcă să se adreseze mulțimii, dar este oprit de autorități

În pauză, inculpații au plecat împreună la masă la hanul Hungaria. Când au trecut prin centru, țăranii în jur de vreo două-trei de mii de persoane au început să ovaționeze lângă biserica veche. Centrul s-a umplut deodată și cu maghiari, care însă au privit indiferenți demonstrația.

Când inculpații au ajuns în colțul Pieții Centrale și a străzii Podului, în dreptul farmaciei lui Páloczy, Lucaciu, urcând pe trotuarul mai înalt, a vrut să adreseze o cuvântare mulțimii adunate. Tineretul universitar a început să-l huiduie. În momentul respectiv au venit căpitanii Fay și Magyari însoțiți de polițiști cu baionete. Magyari l-a obligat pe Lucaciu să tacă. „Acesta a replicat cu viclenie că el vrut doar să-l ovaționeze pe maiestatea sa.” Polițiștii au dispersat poporul, iar inculpații au fost escortați de poliție la hanul Hungaria.

Autorul articolului este părtinitor, dar în același timp înțelege foarte bine intenția inculpaților, aceea de a crea cât mai multă agitație astfel încât procesul să aibă un ecou public. Vasile Lucaciu se dovedește un bun cunoscător al mentalului colectiv, este conștient că atâta vreme cât procesul trezește interesul opiniei publice internaționale, prin prezența ziariștilor străini, există o posibilitate mare de a face cunoscut întregii Europe esența procesului politic al memorandiștilor. Se observă, de asemenea, interesul special al presei față de persoana „inculpatului” dr. Vasile Lucaciu.

În general, apărătorii și-au împărțit bine rolurile. Fiecare înaintează, dorește, solicită câte ceva, unul s-a specializat în insulte, altul cultivă incidente și așa construiesc ei marele proces de scandal, care are menirea de a ne mătura din partea de est a Europei. La ora șase fără un sfert, președintele a închis ședința. Inculpații au părăsit sala. Lucaciu a plecat acompaniat de adjunctul procurorului general Jeszenszky Sándor și de locotenentul de poliție Fáy Ábrahám, și de polițiști „care au curățat piața și străzile, de parcă ar fi fost escortat cel puțin regele. Lucaciu a mers în pace până la restaurant”.

See Also

Dr. Vasile Lucaciu și Octavian Goga, candidați la Galați și Caracal

Autorul articolului își concertează atenția în continuare asupra dr. Vasile Lucaciu, văzut ca adevăratul lider al grupului de acuzați. Jurnalistul comentează evenimentul pro domo, depășind astfel rolul de martor imparțial, obiectiv. Articolul din Budapesti Hírlap se încheie cu dezvăluirea unui secret:

„Astăzi am aflat de ce fac valahii o obstrucție adevărată la dezbateri. Ei speră că guvernul va pica în urma votului negativ al camerei superioare, după care imediat vine un guvern reacționar, care va sista imediat procesul Memorandului. Și atunci inculpații vor merge acasă în glorie, iar maghiarii vor fi distruși.”

Budapesti Hírlap, numărul 180 din 11 mai 1894 publică imaginea de pe prima pagină a ziarului Golgota, apărut la București cu ocazia procesului Memorandului.

Concluzii

Chiar dacă presa prevestea finalul procesului după ziua a cincea, tribunalul a dat verdictul abia în 25 mai 1894.

„Dr. Ioan Raţiu, Gheorghe Popp, Dr. Vasile Lucaciu, Demetriu Comșa, Dr. Daniil Barcianu, Nicolae Cristea, Iuliu Coroianu, Patriciu Barbu, Teodor Mihali, Aurel Suciu, Mihail Veliciu, Rubin Patiţia, Gherasim Domide și Dionisie Roman sunt declaraţi și judecătorește vinovaţi de delictul de agitaţie prevăzut de art. 173 al cod. pen. ungar și comis prin presă în modul descris la art. 171 și de aceea în baza art. 173 al codului penal se condamnă: Dr. Ioan Raţiu, la 2 ani, Gheorghe Popp, la 1 an, Dr. Vasile Lucaciu, la 5 ani, Demetriu Comșa, la 3 ani, Dr. Daniil P. Barcianu, la 2 ani și 6 luni, Nicolae Cristea, la 8 luni, Iuliu Coroianu, la 2 ani și 8 luni, Patriciu Barbu, la 2 luni, Teodor Mihályi, la 2 ani și 6 luni, Aurel Suciu, la 1 an și 6 luni, Mihail Veliciu, la 2 ani, Rubin Patiţia, la 2 ani și 6 luni, Gherasim Domide, la 2 ani și 6 luni, Dionisie Roman, la 8 luni, temniţă de stat.”

Vasile Lucaciu comportându-se în fapt ca un lider al grupului primește cea mai mare sentință. Cei care primesc sentințe mai ușoare, cum este preotul din Ilieni, se simt umiliți pentru ca au fost condamnați pe o perioadă mai scurtă. Pe scurt, acuzații au reușit să transforme procesul într-un exemplu de solidaritate națională și internațională.

Se introduce și o notă personală în cazul lui Vasile Lucaciu: soția îl felicită pentru că a primit cel mai mare număr de ani de închisoare. Așa cum s-a văzut din relatările din presă, dr. Vasile Lucaciu, în timpul procesului de la Cluj, a fost personajul central atât în sală, cât și în stradă. S-a dovedit unul dintre cei mai buni oratori, a demonstrat o fină cunoaștere a spiritului limbi române, făcând speculaţii pe marginea sensului cuvintelor traduse în limba maghiară. Lucaciu nu este de acord ca inculpații să fie judecați pe baza traducerilor, ci a textului original, în limba română. Se intră într-o fază a speculațiilor lingvistice în care accentul cade pe traducere, nu pe conținutul textului.

Este suficient de cunoscut dr. Vasile Lucaciu, în calitatea sa de intelectual? Cum s-ar fi desfășurat procesul memorandiștilor de la Cluj dacă, prin absurd, din el nu ar fi făcut parte și Vasile Lucaciu? A fost manipulată presa? Așa cum preciza un ziar, a fost o comedie tragică, în care rolul principal l-a jucat „popa valah”.

Dincolo de aceste întrebări există convingerea că întreg grupul de memorandiști a înțeles că este antrenat într-un joc politic de care depinde viitorul tuturor românilor ardeleni. Mai mult decât oricare dintre ei, Vasile Lucaciu a fost omul care avea nu doar un vis, ci o viziune, bazată pe fapte istorice, despre viitorul națiunii ale.

Dr. Vasile Lucaciu a fost un vizionar, un personaj romantic care a mizat pe o singură carte: unirea tuturor românilor sub o singură cupolă, a României întregite. A pariat pe națiunea română și a câștigat.