Prof. Univ. dr. Toader Nicoară
“Înainte de a prezenta cartea Adrianei Zaharia, vreau să spun încă de la început că o putem proclama cea mai bună cunoscătoare a istoriei familiei Lucaciu, mă refer aici la fratele Vasile Lucaciu, foarte cunoscut de altfel, dar și la ceilalți membri ai familiei, unul dintre ei fiind Constantin, despre care vorbim astăzi.
Cartea și inițiativa Adrianei Zaharia în colaborare cu domnul Dumitru Păcuraru se încadrează de fapt într-un proiect cultural în Satu Mare în mijlocul căruia se află efectiv domnul Păcuraru și care așa cum spunea la început domnul Dâncu, reușește să pună pe harta culturală a României un proiect de mare anvergură care înseamnă de la litere, la patrimoniu, trecând prin poezie, prin literatură, prin artă și așa mai departe, ceea ce este o inițiativă absolut de aplaudat, în lumea de astăzi în care întotdeauna lipsește câte ceva, adică nu avem. Ori din ce fac domniile lor acolo, se vede că se poate.
Pentru că proiectul a debutat cu mulți ani înainte și continuă de la un an la altul indiferent de circumstanțe și de condițiile în care trebuie să ne desfășurăm activitatea reușind să marcheze an de an lucruri memorabile, deci lucruri care demonstrează că în epoca globalizării se poate face cultură oriunde. A dispărut raportul dintre metropolă și lumea marginală, dimpotrivă, centrul lumii este unde suntem noi și dacă facem ceva important se vede repede. Ceea ce fac domniile lor acolo este de aplaudat.
Acum revenind la carte și la inițiativa pe care o propune doamna Adriana Zaharia astăzi cititorului, spunând Constantin Lucaciu, o figură istorică necunoscută, vreau să vă spun că prin această carte avem de-a face cu o reconstituire istorică deosebit de semnificativă pentru ceea ce a fost elita românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din primele decenii ale secolul XX, adică acea elită transilvană, românească, care a militat cu fapta, cu cuvântul, și cu multe alte inițiative pentru a restitui statutul limbii române, statutul românilor din Austro-Ungaria și în ultimă instanță pentru unirea Transilvaniei cu România.
Adriana a făcut o muncă extraordinară. În paranteză fie spus, ea pregătește și este pe cale să încheie în momentul de față o teză de doctorat dedicată lui Vasile Lucaciu, memorandistul, adică fratele celui despre care vorbim astăzi, și sigur, atunci când a pornit cu inițiativa de a propune o asemenea teză de doctorat, binevoitorii din jur i-au spus: dar s-a scris totul despre Vasile Lucaciu. Ei bine, vreau să vă spun că domnia sa a descoperit lucruri totalmente necunoscute, totalmente inedite, și teza de doctorat, pe lângă faptul că aduce lucruri noi va fi și de o dimensiune consistentă, adică așa cum se cuvine unui militant, unui personaj care a lăsat urme adânci în istoria românilor din Transilvania, și de fapt din întreaga Românie.
Revenind la Constantin Lucaciu, avem aici poate o mostră despre ce a însemnat această elită românească de formație – în cazul de față greco-catolică – dar și de formație ortodoxă, preoți, învățători, elite rurale, sau elite ale unor orașe nu foarte de mare anvergură, în care însă exista o viață culturală românească, exista militantism, existau lucruri deosebite. De la asociații culturale, de la asociații poporale, la marea inițiativa culturală, care a fost ASTRA, care a marcat de fapt și a dinamizat activitatea acestor elite, care fără să fie personaje de o foarte mare spectaculozitate, dacă citiți cartea o să vedeți această luptă – aproape o rutină de zi cu zi, în raport cu autoritățile austro-ungare, în raport cu autoritățile din comitat, în raport cu ierarhia greco-catolică în cazul de față – pentru a stimula atitudinea militantă, pentru a conștientiza statutul limbii române în școlile din Austro-Ungaria și de asemenea ideile Memorandului care, așa cum știți, a fost momentul din istoria românilor din Transilvania ce a marcat o ruptură față de o veche politică a elitelor românești care au crezut că dacă se duc cu jalba la Împăratul rezolvă problema. Ori cu ocazia Memorandului s-a dărâmat ceea ce noi putem numi aici în Ardeal “Mitul bunului Împărat”. Elita românească din Ardeal a înțeles că trebuie găsite alte mijloace pentru a încerca să-și ducă la îndeplinire idealul național și aceste mijloace le vom vedea apoi puse la lucru înainte de Primul Război Mondial, în timpul Primului Război Mondial și care s-au finalizat apoi cu Marea Unire.
Constantin Lucaciu, față de cunoscutul său frate, a fost un personaj la fel de interesant. Cu o bună școală făcută, a stat o perioadă la Roma, dar din nefericire autoritățile ecleziastice nu i-au acordat bursa de care avea nevoie să-și termine studiile la Roma. Asta nu l-a împiedicat însă să fie un bun păstor, un bun preot și în egală măsură un bun dascăl, un bun organizator, pentru tot ce însemna reuniune, întâlniri ale marilor lideri naționali tocmai pentru a face legătura aceasta care uneori este dificil de realizat între elitele Partidului Național Român din Transilvania, și animatorii politici și culturali și lumea românească de jos, să spunem așa, de la firul ierbii.
Adriana a făcut o muncă benedictină în sensul că a dat praful de pe toate publicațiile din Austro-Ungaria celei de-a doua jumătăți de secol al XIX-lea, și vreau să vă spun că este vorba despre publicistică în limba maghiară, în care presa maghiară reflecta toate inițiativele politice culturale, lingvistice, școlare, pe care personajul pe care ni-l pune azi în față le-a desfășurat. Din acest punct de vedere putem să vedem mai ușor ceea ce uneori ne explicam mai greu, cum s-a racordat, unde s-au întâlnit elitele de la vârful mișcării naționale cu lumea românească din satele și din orașele Transilvaniei, din Sătmar în mod special, dar nu numai. Vreau să vă spun că oamenii aceștia nu erau deloc provinciali, ci erau oameni cu un orizont cultural foarte deschis, călătoreau cu ușurință la Viena, la Roma, în America, în București. Acestea erau punctele cardinale spre care gravitau în aceste activități care au avut ca scop final realizarea marii Uniri și aducerea Transilvaniei la Regatul României.
Din acest punct de vedere vreau să o felicit pe Adriana Zaharia și sigur să vă las plăcerea să descoperiți în paginile cărții. Textele sunt bilingve, există originalul publicat în presa maghiară și apoi o traducere foarte bine făcută, care ne oferă posibilitatea de a vedea cum era percepută mișcarea națională românească și de partea cealaltă, adică de presa maghiară, altcum foarte atentă la tot ce însemna acțiune culturală, acțiune politică, acțiune de mobilizare, inclusiv acțiunea politică legată de alegerea deputaților români în Parlamentul de la Budapesta. Vreau să o felicit și desigur așteptăm și marea teză de doctorat despre fratele celui de față, Vasile Lucaciu. Felicitări.”
Volumul “Constantin Lucaciu – o figură istorică necunoscută” a fost lansat în 18 septembrie 2021 la Cluj-Napoca la Festivalul Internațional de Carte Transilvania.
Evenimentul lansării a fost prezentat în Informația de Duminică, anul XIX, nr. 927, duminică 26 septembrie 2021, p. 5.
What's Your Reaction?
